Asociația CERTA

Str. Principală, Nr. 79, Cataloi, Jud. Tulcea, Romania

Misterele Dunării, nr. 12, Martie 2020

Valentin Șapcă

DIN ISTORIA VODCII

Astăzi mi-am propus să vă spun două vorbe despre vodcă. Încă de la început, țin să precizez că nu sunt deloc amator de băuturi alcoolice, mai ales din cele tari. Nu scriu pentru a face o reclamă acestei băuturi, ci pentru a arăta rolul jucat de ea în istorie, mai precis în istoria Rusiei.

 

Când spui Rusia, spui şi vodcă. Nu poţi separa cele două noţiuni. Vodca (se poate spune şi votca) este în Rusia o băutură ceremonială, nu poţi face o afacere, nu poţi chema un musafir să-ţi calce pragul casei, dacă nu-l serveşti cu un pahar de vodcă. Ea se consumă însoţită de un aperitiv - icre negre sau roşii, murături, pâine integrală, peşte sărat sau uscat etc.

Numele de vodcă nu se ştie clar de unde vine. O variantă este că vine de la cuvântul rusesc voda (apă), pentru că în Evul Mediu vodca se obţinea din diluarea cu apă a unui alcool, distilat din grâne. O altă explicaţie ne spune că acest cuvânt vine de la latinescul aqua-vitae (apa vieţii), care desemna toate băuturile tari.

După alte păreri, vestita băutură este de provenienţă arabă, ar fi ajuns în Spania prin anul 1290, iar în Rusia pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, adusă de genovezi, care au vrut să-l vindece pe marele duce Dmitri Donskoi. Se credea că vodca este un bun anestezic şi dezinfectant, era, de asemenea, considerată un extras al pietrei filosofale. Băutura se obţinea din secară, se folosea şi la ceremoniile religioase, considerându-se că băutura are spiritul ei. Exista un vas de patru litri, plin cu vodcă care se înmâna din mână în mână în bisierici, cei care nu serveau fiind consideraţi necredincioşi.

 

Prima reţetă aparţine unui călugăr, Isidor de la mănăstirea Ciudov (1448-1478). El vorbea despre fabricarea vinului din pâine, pentru că băutura se obţinea prin distilarea secarei. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea, ea se obţinea şi din grâu, ovâz. Dar, în perioadele de criză, se putea obţine şi din cartofi. La polonezi se putea face şi din sfeclă. Băutura trebuia să aibă 40 de grade, adică concentraţia de alcool trebuia să fie de 40 la sută. Marele chimist Mendeleev a analizat băutura şi a stabilit că băutura ideală trebuia să fie cea de 38 de grade.

Sticlele de vodcă trebuiau să aibă un sigiliu pus pe diferite tipuri de ceară. Sticlele care aveau ceară roşie reprezentau vodca obişnuită, iar cea cu ceară albă - vodca de calitate.

 

S-au luat măsuri în unele ţări pentru a diminua alcoolismul în rândul ruşilor. De exemplu, Vasile al III-lea le dădea voie ruşilor să consume vodcă numai la sărbători, la începutul mesei. Erau bătuţi cu biciul acei cârciumari care îi îndemnau pe oameni să bea până mureau. Statul construia case, biserici, drumuri, cu banii proveniţi din comerţul cu băutură.

Continuare în ediția tipărită a Revistei Misterele Dunării, Nr. 12 sau în varianta online, pe Google play cărți (în curând)